Subconstientul - iceberg-ul fiintei umane

Subconstientul in psihologia moderna

Termenul de subconstient a aparut relativ recent in termenologia stiintelor medicale, spre sfarsitul sec. 19, capatand diferite denumiri si interpretari - fiind considerat de unii specialisti o postconstiinta iar de altii o preconstiinta, Unii psihologi l-au denumit chiar: inconstient normal.

Stiintele medicale, prin cercetarile lor, au determinat mai multe mecanisme, continuturi specifice, impulsuri... pe care le-au atribuit subconstientului - ele ne-putand fi controlate de constiinta

In prezent, cand atentia oamenilor se indreapta preponderent spre valori exterioare propriei fiintei umane, exista tendinta de a minimiza inportanta subconstientului.

Precum un iceberg, ceea "ce se vede" - constiinta - reprezinta doar 10-15% din totalul starilor si mecanismelor psihice, de care este omul capabil.

Hipnoza este una dintre modalitatile prin care anumite capabilitati umane pot "iesi la suprafata", manifestandu-se in aceasta realitate fizica

Chiar constinutul latent al subconstientului intra in structura starii de pregatire psihica generala a subiectului, influentand pozitiv sau negativ desfasurarea proceselor psihice constiente, de la perceptie pana la gandire. Ar fi incorent sa reducem constinutul subconstientului exclusiv la informatiile, experientele si actele care provin din constiinta ; el in mod firesc comunica si cu inconstientul, incorporand o serie de elemente ale acestuia. Argumentul principal in sprijinul acestei afirmatii il constituie comportamentele finaliste, al caror motiv ramane neconstientizat. Automatismele se declanseaza si se sustin prin actiunea pulsiunilor si tendintelor inconstientului. Principiul activismului si dinamicitatii se aplica si organizarii subconstientului. El nu trebuie vazut ca o entitate statica si pietrificata, lipsit de miscare interioara, ci dimpotriva ca o organizare dinamica in cadrul careia se produc reasezari, rearticulari si reevaluari ale elementelor componente si chiar prin programe pentru activitatile constiente viitoare. O latura concreta a dinamismului intern al subconstientului o constituie fenomenele de reminiscenta, de reproducere selectiva si de reproducere fabulatorie a acestor informatii, evenimente sau experiente anterioare. Subconstientul poseda o anumita autonomie functionala, el dispunanad de mecanisme proprii de autointretinere si autoconservare. Aceste mecanisme sunt stimulate de sus, prin fluxurile constiintei, in stare de veghe si de activitate orientata spre scop, si de jos, prin fluxurile inconstientului, in stare de somn sau de constiinta confuza, ce caracterizeaza starile de ebrietate si cele provocate de narcotice. Visele, desi au punctul de pornire in inconstient, ele se finalizeaza si se depoziteaza in sfera subconstientului, si anume, in etajul superior al acestuia, ceea ce face posibila constientizarea si relatarea continutului lor imediat dupa trezire. Importanta subconctientului nu o putem subestima, fiind greu de imaginat existenta psihica normala a omului fara prezenta si functionalitatea lui. In primul rand el asigura continuitatea in timp a eului si permite constiintei sa realizeze integrarea sub semnul identitatii de sine a trecutului, prezentului si viitorului. In cazurile amneziilor totale anterograde sau retrograde, identitatea de sine este puternic alterata, relationarea subiectului cu lumea fiind profund perturbata. In al doilea rand subconstientul da sens adaptativ invatarii permitand stocarea informatiei si experientei pentru uzul ulterior. In desfasurarea oricarui proces constient, chiar daca el este provocat si se raporteaza la un obiect sau la o situatie externa conctreta, subconstientul se conecteaza in mod neconditionat la experienta anterioara, atat in forma operatiilor cat si a modelelor informationale-imagistice sau conceptuale. In al treilea rand, subconstientul asigura consistenta interna a constiintei, durabilitatea ei in timp. In afara aportului sau, constiinta s-ar reduce la o simpla succesiune a clipelor, a continuturilor senzatiilor si perceptiilor imediate, devenind imposibile functiile ei de planificare si proiectiva. Mentinerea in stare optima a cadrelor de referinta ale constiintei reclama permanenta comunicare senzoriala. Subconstientul este indispensabil pentru desfasurarea unei activitati mintale constiente independente, adica in absenta influentei directe a obiectelor sau fenomenelor externe. 3. Caracteristicile si rolurile subconstientului Principalele trasaturi ale subcs. apar din amplasarea lui topografica intre constient si inconstient. Aceste sunt: § latenta si potentialitatea (continuturile subcs. se mentin intr-o stare latenta pana cand vor fi reactivate si disponibilizate de catre constiinta) § coexistenta cu constiinta (de obicei continuturile subcs. sunt o alta expresie a continuturilor constiintei, poate mai concentrata, mai condensata, ele neintrand in conflict cu continuturile constiintei, ci coexistand cu acestea) § facilitatea, sevirea constiintei (subcs. se pune in slujba constiintei, devine un fel de ,,servitor” al ei) § filtrarea si medierea continuturilor care trec dintr-un nivel in altul (continuturile constiintei nu trec direct in inconstient, ci ,,poposesc pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi in subcs., la fel petrecandu-se lucrurile si cu continuturile inconstientului, care mai intai tranziteaza subcs., si abia apoi patrund in constiinta) Toate aceste particularitati ale subcs. au fost sesizate de P.P.-Neveanu, care vorbea de proximitatea subcs. fata de constiinta si de compatibilitatea cu ea. Aceasta arata ca desi se amplaseaza intre Cs. si Inc., subcs. este mai aproape de constient, iar continuturile lui sunt mai asemanatoare cu cele ale constientului decat ce cele ale inconstientului. Subcs. este considerat din aceasta perspectiva un servol-mecanism al constiintei, o ipostaza a psihicului aflata in slujba constiintei. Atkinson: ,,Subcs. contine ceea ce nu se afla in centru atentiei, dar care poate avea efecte asupra constiintei”. Zlate afirma ca subcs. nu este un simplu rezervor si pastrator al faptelor de constiinta, ci isi are propriile lui mecanisme. El nu conserva doar, ci poate prelucra, restructura, crea. Chiar daca la un moment dat constientul ,,scoate” la suprafata amintiri, automatisme, deprinderi, acestea nu vor fi absolut identice cu cele care ,,intrat” in subcs. Sub influenta unor factori (timpul scurs intre introducerea in subcs. si evocare, emotiile puternice, distragerea de la activitatea respectiva), amintirile, automatismele, deprinderile vor fi modificare de subcs., tocmai datorita noilor relatii in care acestea intra. Ion Biberi vorbea despre ,,functiile creatoare ale subcs.”. ,,Dinamismul vietii subcs. organizea