Motivatie intrinseca si extrinseca

Psihologia moderna recunoaste doua tipuri de motivatie:
  • intrinseca - in care persoana urmareste o activitate (sau chiar mai multe) strict cognitiva, cand actiunile intreprinse sunt pentru tine. Exemplu: cand faci o munca cu placere,
  • extrinseca - in care persoana urmareste, prin activitatile depuse: prestigiu, notorietate, faima, bani, statut, pozitie, etc...

O motivatie intrinseca, care se manifesta la varsta copilariei, este dorinta de a cunoaste, de a sti cauza fenomenelor ce se produc in jur. Oricine isi poate aminti intrebarile, de multe ori incomode, puse de copii: de ce ploua, de ce bate vantul, de ce zboara pasarile, etc...

De ce aceasta motivatie ne dispare, noua adultilor?

Iata o intrebare destul de ciudata. Un posibil raspuns ar fi procesul de maturizare. Dar de ce maturizarea sa implice canalizarea interesului personal STRICT spre alte probleme ale vietii? Oamenii adulti nu pot avea, pe langa grijile cotidiene, si interese/motivatii cognitive?

Motivatia intrinseca, de cunoastere a mediului de viata, mi se pare o "motivatie centrala", in sensul ca, avand o astfel de motivatie de cunoastere, ea poate genera si alte motivatii chiar extrinseci. Pentru a-ti satisface niste curiozitati ai nevoie de bani pentru a calatori si a te documenta.

In cartea: "Calea iluminarii", Inayat Kahn, spune despre motivatie:

"Motivatia confera putere si in acelasi timp, limiteaza, pentru ca puterea sufletului este mai mare decat orice motivatie. Constientizarea motivatiei este cea care o stimuleaza, dar o si secatuieate de putere.

Sufism. Calea iluminarii pag. 203, Editura Sophia, Bucuresti, 2003